Uniunea Europeană pregătește o ajustare a politicii sale industriale prin așa-numita lege a „accelerării industriale”, susținută de vicepreședintele Comisiei Europene, Stéphane Séjourné. Inițiativa apare într-un context în care industrii importante, precum cea auto, sunt afectate simultan de tranziția către tehnologii mai curate, costurile ridicate ale energiei și competiția externă.
Un element central al proiectului este introducerea unei „preferințe europene”. În practică, aceasta ar însemna ca firmele din sectoare considerate strategice să fie încurajate sau condiționate, atunci când beneficiază de finanțare publică, să producă parțial în Europa sau să utilizeze furnizori locali. Deși astfel de măsuri au fost privite cu reținere în trecut, ele reflectă politici deja existente în alte economii majore.
Procesul de elaborare a legii a fost mai lent decât se anticipa, din cauza diferențelor de opinie dintre statele membre și din interiorul Comisiei. Discuțiile s-au concentrat pe eficiența măsurilor, domeniul lor de aplicare și echilibrul dintre sprijinirea industriei și menținerea unei piețe deschise. Unele state, precum Franța, susțin o abordare mai activă, în timp ce altele subliniază că Uniunea dispune deja de instrumente pentru a aborda concurența neloială.
Pentru a ajunge la un consens, Comisia a ajustat propunerea inițială. Printre măsurile aflate în discuție se numără utilizarea oțelului cu emisii reduse în proiectele finanțate public, fără o obligație explicită privind originea acestuia. În același timp, sectoare precum industria auto și tehnologiile energetice curate, inclusiv panourile solare și bateriile, rămân în centrul inițiativei.
Un alt aspect important este definirea ariei geografice de aplicare. Mai multe state au propus ca firmele din țări partenere apropiate, precum Marea Britanie, Turcia, Japonia sau Elveția, să fie incluse, pentru a evita eventuale perturbări ale lanțurilor de aprovizionare. De asemenea, proiectul ia în calcul cerințe privind contribuția locală, cum ar fi crearea de locuri de muncă sau investițiile în cercetare, pentru companiile care investesc în Europa.
În paralel, inițiativa include și măsuri mai larg acceptate, precum simplificarea procedurilor administrative pentru dezvoltarea capacităților industriale.
În ansamblu, proiectul reflectă o încercare de a adapta politica industrială europeană la noile condiții economice, păstrând în același timp echilibrul între competitivitate și deschiderea pieței.